4 sept. 2013

Turcia altfel 9 - Priene oras modern al antichitatii

     Pe masura ce stabileam in Romania traseul de urmat in periplul nostru prin Turcia, lasam pe lista ceea ce era mai important de vizitat si dadeam la o parte ceea ce consideram ca nu era musai de vazut. Asa a fost si cu Priene. Ba vroiam s-o vizitam, ba nu vroiam. Nu ma convinsese ceea ce gasisem pe net referitor la acest oras aproape necunoscut noua, insa intr-o discutie cu Florione acesta a exclamat suparat: "Cum adica, sa nu vizitam Priene?" de parca cunostea de cand lumea acest oras antic si fusese de zeci de ori acolo.

Priene - Templul Atenei
Priene - cele cinci coloane ale Templului zeitei Atena
     Insa daca dati o cautare pe Google dupa cuvantul "Priene" si apoi selectati "imagini", invariabil vor apare 5 coloane dintr-un templu de-al Atenei, ridicat de Alexandru Macedon (da’ pe unde n-a umblat zeul asta; pe unde m-am plimbat prin Turcia, hop si Alexandru Macedon pe acolo). Vazand ca aproape toate imaginile cu Priene arata doar aceste 5 coloane, mai ca nu-ti vine sa-ti duci picioarele pana acolo.

     In ziua vizitarii, aveam in plan atingerea a trei obiective: orasul-cetate Priene, orasul-port Milet si Templul-oracol al lui Jupiter de la Didyma, al doilea ca importanta din lumea antica, insa cu mult mai mare si mai impozant decat templul - oracol de la Delphi.

     De la Kusadasi se ajunge foarte repede la aceste obiective, in 30-35 de minute sunteti deja la primul obiectiv turistic, la Priene. Mai mult, majoritatea agentiilor turistice din Kusadasi au in oferta lor o excursie care cuprinde aceste trei obiective turistice.


Priene - Templul Atenei si Acropolele de la Priene
Priene - Templul Atenei si acropolele
     Se intra in localitatea Gullubahce, mai mergeti vreo 300-400 de metri si pe urma trebuie sa va uitati in partea dreapta la singurul indicator existent, de parca insasi primaria nu a dorit, punand acest micut indicator, ca turistii sa afle ca in acest satuc prapadit se afla o asemenea comoara arheologica.

     Imediat ce vedeti indicatiorul, veti urca pe un drum ingust, serpuitor, aproape un kilometru, dupa care va apare o parcare micuta, cocheta, cu taxa de parcare de 3 lire si nu 7 lire ca la Efes sau ca la Casa Fecioarei Maria, semn ca obiectivul turistic este de o importanta mai mica.

     Cumparam bilete, 4 lire de persoana, si observ ca in jurul nostru se vorbeste numai germana! Doua autocare din Nemtia descarca din burta lor un purcoi de germani, ghidul le zice ceva de heinz-freinz (imi cer scuze dar nu stiu o boaba de nemteasca) iar noi ne luam dupa ei, aveam altceva mai bun de facut?


Priene - intrarea in situl arheologic
Priene - intrarea in situl arheologic
     Cum intri in sit vezi bolovani peste tot, maracini, iarba arsa si mult noroi rosu, uscat. Mai urcam vreo 100 de metri pe un drum pietruit, apoi incepe in partea dreapta sa apara primul palc de pini dar si primul zid de aparare, imens, format dintr-un fel de caramizi din granit, mari si bine ordonate, de-ai fi zis ca cei care au ridicat cetatea au fost germanii si nu grecii.

Priene - zid de incinta
Priene - zid de incinta
     Dam peste o echipa de arheologi care decoperteaza un fel de drum in trepte, ce se intinde pe o distanta de 50-60 de metri, la capatul lui vazandu-se portile de intrare in cetate. Urcam foarte greu acest drum in trepte si deja ajungem obositi la capatul lui, bashca trebuie sa ne cocotam pe alti bolovani mai mari, ajutati de cativa arheologi.


Priene - zid de incinta
Priene - zid de incinta
     Intre timp ne ajunge din urma un alt grup de blonzi care, stupoare, o dau pe limba rusa! Cu acest grup de rusi ne vom intalni si la Milet dar si la templul - oracol de la Didyma. Si uite asa, orasul parasit se anima dintr-o data cu peste 100 de turisti, prinzand viata.

     Grupul rus se resfira, ne resfiram si noi, cei 8 romani, pe strazile largi, numai grupul german sta compact, laolalta, fotografiind de zor ca japonezii, stand cu gura cascata la ghidul lor care toarna vrute si nevrute, tot heinz-freinz, despre orasul-surpriza pentru ei dar si pentru noi, Priene, obiect de studiu pentru studentii la arhitectura si sistematizare. Desi este foarte cald, orasul este impanzit cu pini, la umbra carora puteti poposi pentru a studia pe indelete ruinele.

     Pentru toata lumea descoperirea lui a fost o adevata surpriza. Germanii au fost primii care au avut curajul sa infrunte serpii si hatisurile nenumarate, pentru a da la iveala o adevarata bijuterie arhitectonica. Primele excavatii au fost conduse de arheologii germani Carl Humann si Theodore Wiegand la sfarsitul secolului al 19-lea si bineinteles ca mai toate artefactele de mare valoare descoperite aici au fost duse, unde in alta parte decat in Germania (la fel ca si cele gasite la Pergam).


Priene - reconstituire pe computer
Priene - reconstituire
     Ruinele orasului original, situat la poalele muntelui Mycale nu au fost descoperite niciodata. Initial, locul se crede ca ar fi fost o peninsula dotata cu doua porturi maritime. Apoi s-a descoperit si cel de-al treilea port, aflat la gura de varsare a raului Meander (de aici vine denumirea de "meandrele" unui rau), presupunandu-se ca a apartinut orasului initial, oras care s-ar afla astazi sub un strat gros de sedimente, transformate in terenuri agricole. Ruinele pe care le puteti vedea astazi dateaza din sec al 4-lea i.Chr, orasul original fiind parasit si reconstruit de trei ori de catre locuitori sai, datorita colmatarii cursului principal al raului dar si a largirii deltei raului Meander in directia Marii Egee.

     Orasul Priene a fost fondat de un grup de colonisti din Teba (alta varianta spune ca fondatorul orasului este Aegyptus, nepotul regelui Kodros al Atenei), aproximativ in anul 1000 i.Chr. Prin anul 700 î.Chr., dupa o serie de cutremure, orasul a fost mutat spre locatia cunoscuta in secolul IV i.Chr. iar in jurul anului 500 i.Chr. orasul s-a mutat din nou, spre portul Naulochos.

     Orasul a profitat de acropola naturala a muntelui (puteti vedea pe acropole cateva ziduri si bineinteles steagul turcesc cocotat acolo), cu o cadere pe verticala de peste 200 de metri, de porturile la Marea Egee si Valea Meandrului, devenind astfel una din cele mai importante cetati ale Ligii Ioniene (de fapt la Priene era locul unde se intrunea anual consiliul celor 12 cetati ale Ligii). A fost cucerit de persi in anul 540 i.Chr iar in anii 499 - 494, orasul s-a razvratit impotriva acestora. Drept pedeapsa, persii au ras oraselul din temelii.


Priene - vedere de pe Acropole reconstituire pe computer
Priene - vedere de pe acropole reconstituire
     Constructia noului Priene a inceput in jurul anului 350 i.Chr. Satrapul persan Mausolus (cel cu mausoleul de la Halicarnas – Bodrum), a planuit sa construiasca un oras nou pe pantele muntelui Mycale, oras care urma sa fie deservit la poalele muntelui de un port cu ape adanci. Planul orasului avea forma unui grilaj de fier, plan inventat de Hippodamos din Milet, un faimos arhitect si filosof al timpului. Acest plan a fost aplicat si oraselor: Milet, Efes, Pireu si Rhodos.

     Constructia orasului a renascut sub Alexandru Macedon in anul 330 i.Chr. Atat in planurile lui Mausolus cat si in cele ale lui Alexandru Macedon, Priene urma sa devina un oras model din punct de vedere al sistematizarii. Alexandru a sponsorizat constructia Templului Atenei iar alti locuitori bogati (negutatori, mai ales) au facut donatii consistente pentru construirea altor edificii, numele acestor sponsori fiind inscrise la loc de cinste pe fatada acestor edificii.

     Zona publica a fost organizata dupa un plan rectangular (vezi reconstituirea de mai jos), care urca pe coastele terasate ale muntelui. Majoritatea caselor erau construite din marmura, aceasta fiind extrasa din carierele din apropiere, cariere din care se aproviziona si orasul Milet. Toate cladirile publice se aflau la mica distanta una de cealalta, insa erau greu accesibile datorita asezarii lor pe terasele muntelui.


Priene - reconstituirea orasului pe computer
Priene - reconstituirea orasului
     Orasul avea un sistem de alimentare cu apa, aceasta fiind captata din izvoarele aflate in Muntele Mycale printr-un apeduct, apoi se decanta in trei rezervoare (cisterne), fiind distribuita prin tevi de ceramica spre toate locuintele, care aveau astfel apa curenta sau se distribuia spre fantanile publice ale orasului.


Priene - redistribuirea apei adusa pe conductele de ceramica
Priene - redistribuirea apei
     Se mai presupune ca pe timp de iarna locuintele erau incalzite prin podele. O treime din cladiri aveau toalete interioare, lucru neobisnuit pentru greci, care preferau toaletele publice. In oras pot fi vazute in stare excelenta teatrul, bouleitronul (sfatul batranilor sau senatul) si stadionul, iar in stare mai putin buna Templul Atenei, Agora si basilica crestina.


Priene - reconstituirea unei case pe computer
Priene - model de casa
     Strazile din Priene sunt neobisnuite, drepte, atat verticale cat si orizontale, ca o tabla de sah. Fiind asezat pe terase succesive, pentru a ajunge de la baza orasului (de la stadion, mai exact) pana la amfiteatru, de exemplu, la strazile verticale portiunile netede alterneaza cu scarile (stati linistiti, nu veti obosi; umbra pinilor va va da destula vigoare).


Priene - o strada secundara
Priene - o strada secundara
     Orasul avea 6 strazi principale orizontale de 6 metri latime, pavate cu marmura si un sistem central de canalizare, situate pe axa est-vest si 15 strazi secundare verticale de 3 metri latime pe axa nord-sud. Aceste strazi creau 80 de "insulae", cu dimensiunile de 46 x 34 metri, in fiecare dreptunghi locuind cate 8 persoane, orasul avand cam 4.000 - 5.000 de suflete, alte 2.000 de persoane locuind in afara zidurilor orasului, in imprejurimi.


Priene - strada principala
Priene - o strada principala
     Priene era impartit in patru zone: prima era zona politica, ce consta din bouleuterion si prytaneion (voi vorbi mai jos despre ele); zona culturala, care cuprindea teatrul; zona comerciala, care cuprindea agora si imprejurimile ei; zona religioasa, care continea sanctuarele dedicate lui Zeus si zeitei Demeter si, cel mai important, Templul zeitei Atena.

     In centrul orasului se aflau Templul Atenei, o stoa sacra (o cladire lunga de 115 metri, acoperita, construita special pentru Priene de regele Ariarathes al 6-lea al Cappadociei), agora (piata publica) si teatrul. Unul din cele doua gymnazium-uri (gymnazium-ul de jos) si stadionul se aflau in partea cea mai de jos a orasului.


Priene - teatrul antic
Priene - teatrul antic
     Teatrul se afla intr-o conditie foarte buna, pastrandu-si in mare parte aspectul initial din anul 350 i.Chr, fiind construit initial de greci apoi remodelat de romani conform intereselor lor, putand adaposti in el aproape 6000 de spectatori. In amfiteatru se pot vedea 5 fotolii din marmura, asezate pe piedestale ce reprezentau capete de lei, inconjurate de frunze de iedera (ne-am odihnit si noi in ele, stati linistiti, n-am scapat ocazia).


Priene - intrarea in teatrul antic
Priene - teatrul antic
     In afara functiei culturale, din cand in cand se reuneau pe bancile lui Consiliul Poporului, cand alesii neamului (exact ca parlamentarii romani) nu se intelegeau intre ei in privinta anumitor aspecte ce priveau dezvoltarea orasului iar cladirea bouleuterionului nu le era de ajuns.


Priene - teatrul antic detaliu al unui fotoliu
Priene - teatrul antic
     Din templul Atenei Polias (polias = a orasului), constructie inceputa in anul 350 i.Chr. de arhitectul Pytheos din Caria (cel care a construit Mausoleul de la Halicarnas) in pur stil ionic si continuata din ordinul lui Alexandru Macedon in anul 334 i.Chr (exista la British Museum o inscriptie pe o placa de marmura ce atesta acest lucru) si care avea la origine 66 de coloane, se pot vedea astazi doar 5 coloane ridicate de arheologii germani prin 1965 - 1966, coloane care au o inaltime mai mica cu 3 metri fata de cele originale.
Priene - vedere de pe acropole
Priene - Templul Atenei vazut de pe acropole
     Templul zeitei Atena avea dimensiunile de 37m x 20m iar in centrul lui se afla o statuie inalta de 7 metri a Atenei, asemanatoare statuii lui Fidias aflata pe Acropolele din Atena (inalta de 12 metri). Langa templu pot fi vazute intr-o stare destul de buna cateva locuinte ale demnitarilor importanti ai orasului, locuinte care aveau mai multe camere ce dadeau intr-o curte interioara de forma dreptunghiulara.


Priene - reconstituirea templului Atenei
Priene - Templul Atenei reconstituire
     Fiind construita in zona cea mai inalta din oras, spre partea de sud platforma templului a fost intarita cu un zid. Prin construirea Mausoleului din Halicarnas (minune antica), arhitectul Pytheos a furnizat un exemplu clasic de arhitectura ioniana, arhitectura folosita si la ridicarea acestui templu al Atenei. Din ceea ce se stie de la Vitruvius (mare arhitect si inginer roman) se pare ca a Pytheos publicat si o carte referitoare la metodele sale arhitectonice.


Priene - Templul Atenei
Priene - Templul Atenei
     Agora a fost construita in acelasi timp cu Templul zeitei Atena in anul 350 i.Chr, in centrul orasului si avea dimensiunile de 76 m x 35 m. Pe trei parti era inconjurata de cladiri de tip stoa (cladiri lungi, cu coloane), pe ultima parte avand una din strazile principale ale orasului. Cele trei stoa au fost construite in stilul doric si nu ionic si aveau in ele o gramada de statui pictate in culori vii.

     Templul lui Zeus era micut (13 m x 9 m), construit tot in anul 350 i.Chr, avea o caracteristica aparte: in cella (incaperea interioara din templu), statuia lui Zeus se afla alaturi de statuia nesuferitei Hera. Cea mai mare parte a templului a fost carata la Muzeul Pergamon din Berlin.

     Bouleuterionul (boule = consiliu, terion = locul unde se petrece ceva), ridicat in anul 150 i.Chr, era un mic amfiteatru patrat (20 m x 21 m) cu acoperis din lemn, ce putea adaposti in el aproape 650 de persoane care formau Consiliul Poporului, persoane care se intalneau periodic pentru a dezbate cele mai importante aspecte din viata orasului (ca parlamentarii nostri faimosi).


Priene - bouleuterionul (Consiliul Poporului)
Priene - bouleuterionul
     Impreuna cu Prytaneionul ocupa o "insula" si este unul din cele mai bine pastrate edificii din oras. In centrul sau se afla un altar, structura interioara fiind alcatuita din mai multe randuri de trepte pe care alesii neamului isi puneau poponeata inteleapta (pe o perna moale, of course).


Priene - bouleuterion reconstituire
Priene - bouleuterion reconstituire
     Din Prytaneion (cladirea administrativa a orasului, ridicata in acelasi timp cu Bouleuterionul) nu a ramas aproape nimic, in afara de curtea interioara. Forul suprem de conducere al orasului se numea Prieneis si emitea decrete sau documente publice in numele poporului, rezultate in urma dezbaterilor asidue din Bouleuterion. Era o mare onoare sa iei masa cu unul din membrii Prytaneionului.


Priene - Prytaneion (cladirea administrativa)
Priene - Prytaneion
     Monedele batute in Priene aveau pe o parte capul zeitei Atena iar pe cealalta parte o spirala. Mai tarziu, spirala a fost inlocuita cu un delfin si cu inscriptia PRIN (de la PRIENEON = care apartine locuitorilor orasului Priene). Intr-o camera separata din Prytaneion se afla "flacara sfanta" a Prytaneionului, o flacara care nu se stingea niciodata. De ce? Habar nu am.


Priene - harta sitului arheologic
Priene - harta sitului antic
     Stadionul a fost construit in sec 2 d.Chr, avea o lungine de 192 de metri si in el se intra printr-un portic format din coloane dorice. Gymnazium-ul de jos (gymnazium-ul de sus se afla langa Bouleuterion), o cladire lunga in care se antrenau atletii, se afla lipit de stadion, avea acoperis si era folosita de populatie in afara competitiilor sportive, ca loc de intalnire sau atunci cand afara ploua.

     Orasul era inconjurat de un zid ce avea grosimea de 2 metri si inaltimea de 6 metri, cu turnuri din loc in loc si trei porti de intrare. Se mai pot vedea ramasitele bailor romane, ruinele unui templu egiptean destul de mare (47 m x 30 m) ridicat in onoarea zeilor Isis, Serapis si Anubis, ruinele sinagogei, un templu dedicat zeitei Demeter (zeita agriculturii) dar si casa lui Alexandru Macedon, unde se spune ca tanarul cuceritor a locuit in anul 334 i.Chr, in timpul asediului orasului Milet. O inscriptie gasita la fata locului spune ca in acest loc sacru puteau intra doar persoanele imbracate in vesminte de culoare alba.


Priene - centrul orasului reconstituire
Priene - centrul orasului reconstituire
     In ciuda asteptarilor celor care au reconstruit orasul, portul nu a mai rezistat decat cateva secole. Geograful antic Pausanias amintea in sec 2 d.Chr ca raul Meander colmatase golful in care se afla orasul antic Myus (vedeti harta) iar locuitorii sai incepusera sa-l paraseasca si sa se mute la Milet.

     La fel si cu Priene, orasul Myus incepuse sa-si piarda statutul de port iar negustorii sai sa-l paraseasca, mutandu-se si ei la Milet. Pana in sec 3 d.Chr tot Golful Milet, cu exceptia Lacului Bafa, va fi colmatat de aluviunile aduse de raul Meander.


Priene Milet - colmatarea golfului si delta raului Meander
Colmatarea golfului
     Dupa nenumarate lupte si invazii, regiunea a fost inclusa in provincia romana Asia Minor in anul 129 d.Chr. Orasul a devenit foarte prosper sub domnia imparatului Augustus, in ciuda faptului ca era o piticanie de oras, in sensul ca nu era atat de important ca Miletul sau ca Efesul, de exemplu, care aveau peste suta de mii de locuitori.

     In timpul regatului bizantin a devenit episcopie si un important centru crestin (se cunosc 4 episcopi ai Priene-ului: Theosebius, care a participat la Conciliul de la Efes din anul 431, Isidore, Paul si ultimul, Demetrius, care a trait in sec 12 d.Chr).

     In sec al 13-lea d.Chr a fost incorporat in Imperiul Otoman, cand de fapt a inceput si declinul orasului. Dupa 1923, ca urmare a intelegerii dintre guvernele elen si turc, ultimii greci din regiune au plecat iar turcii s-au stabilit in locul lor in asezarea Gullu Bahce (Gradina de trandafiri). Astazi raul curge la mai bine de 6 km sud de ruine iar marea nu se poate vedea, fiind la 16 km spre vest, in locul ei aflandu-se o intinsa campie aluvionara, unde se practica o agricultura intensiva.

     Mai amintesc ca la Priene s-a nascut faimosul filosof Bias, unul din cei sapte intelepti ai greciei antice (in "Vietile filosofilor", scrisa de Diogene Laertius, gasiti o descriere mai amanuntita referitoare la Bias).


Priene - filosoful Bias
Priene - filosoful Bias
     Este recunoscut pentru citatul "Omnia mea mecum porto", adica "tot ceea ce am duc cu mine", varianta latina a raspunsului (mentionata de filosoful roman Cicero in operele sale) pe care filosoful l-a dat cetatenilor din Priene, mirati ca acesta, bogat fiind, paraseste cetatea asediata de persi fara a lua nimic cu el. Din punctul de vedere al filosofului, spiritul constituie unica bogatie a inteleptului, un bun care-l insoteste peste tot.

     Gata cu Priene, dupa ce am terminat vizitarea, am aruncat un ochi asupra ramasitelor stadionului, care existau dar lipseau cu desavarsire, si intorcandu-ne la una din strazile principale ne-am tras rasuflarea la umbra racoroasa a pinilor, asezandu-ne cateva minute bune pe fotoliile din marmura construite din loc in loc de-a lungul acestei strazi, tragandu-ne poze unii altora.


Priene - grupul lui Florinbad
Priene - grupul nostru
     Apoi ne-am urcat in masini si ne-am indreptat catre orasul antic Milet, aflat la 25 km distanta de Priene, unde urma sa punem la cale filosofia greaca antica si matematica greaca antica, amintindu-ne, cu dificultate, de teorema lui Thales din Milet dar si de faptul ca Thales si-a pus intrebari despre natura universului fara sa ia in calcul zeii si demonii (adica supranaturalul), o adevarata blasfemie pentru acele timpuri.

     De fapt nu si-a amintit nimeni de aceasta teorema, dar am vrut sa ma dau si eu mare cu discutiile filosofice ale grupului nostru, discutii care nu se limitau doar la cocalari si ageamii ci si la altceva. "In orice triunghi, o paralela la o latura a triunghiului imparte celelalte doua laturi in segmente proportionale". Parca stiati teorema, nu-i asa :-)?

Intrare (2011): adulti 4 TL, copiii gratis
Parcare: 3 TL
Coordonate GPS:  37° 39' 35? N, 27° 17' 52? E   sau   37.659722, 27.297778

Surse folosite:
http://heckeranddecker.wordpress.com/page/25/?archives-list
http://ro.wikipedia.org/wiki/Priene
http://www.turizm.net/cities/priene/
http://www.travellinkturkey.com/priene.html
http://traianvsnet.blogspot.ro/2013_01_01_archive.html (fotografii)
http://www.archaiologia.gr
Carte "Didyma-Miletus-Priene" (engleza), cumparata la tarabele din Milet

6 comentarii:

Mihai spunea...

Florin, Craciun fericit si nujmai bine-ti doresc. Partea a 10-a pe cand?

Florin Badulescu spunea...

Buna, Mihai!
Sarbatori Fericite!
Recunosc, sunt un lenes...
Insa acest blog nu-mi tine de foame, timpul liber nu este cel mai bun prieten al meu (locuiesc la tzaranoaia si asta imi ocupa tot timpul...) si, fiind un perfectionist in tot ceea ce fac, nu pot sa scriu repede-repede, vrute si nevrute, ca sa umplu un articol doar asa de dragul scrisului.
Scriu foarte greu, ma documentez foarte mult, traduc din foarte multe surse, pentru ca voi, cititorii (putini) ai acestui blog (cui îi mai trebuie cultura in ziua de azi?), sa aveti un articol complet, bun de listat la imprimanta si luat la purtator, la fata locului.
Uite, de exemplu, urmeaza articolul despre Milet. Aici am vizitat numai teatrul antic, deoarece in zilele anterioare am vizitat o groaza de "pietre" si ne cam plictisisem (e vorba de grupul nostru format din 8 persoane) de atatia bolovani.
Acum ce sa fac: sa vorbesc numai despre amfiteatru sau sa fac un articol complet despre Milet, pentru cei care vor poposi de acum incolo in aceasta locatie antica, faimoasa in toata lumea? Bineinteles ca voi scrie un articol complet. Am surse destule (in engleza, franceza si italiana) si am scris aproape 90% din articol. Mai am de aranjat elementele in pagina (frazele, hartile si fotografiile, coordonate GPS, programul de vizitare, taxa de intrare etc).
Deci maine, cel tarziu, (daca nu chiar in aceasta seara! – desi nu sper), articolul despre Milet va fi publicat. Urmeaza articolele referitoare la oracolul si templul de la Didyma, (Marmaris – articol scris deja), Delta Dalyan si mormintele de la Kaunos, orasul antic Aphrodisia, Pamukkale cu cetatea Hierapolis. Ar fi urmat seria despre Croatia insa o aman (anul viitor plec din nou in Croatia si trebuie sa cumulez cumva cele doua calatorii, cea din 2012 si cea din 2014 intr-o serie „Croatia altfel”) si voi continua seria referitoare la Turcia: Istanbul, Cappadocia, Antalya – calatorie efectuata in anul acesta.
M-ar ajuta foarte mult daca voi, putinii cititorii, v-ati juca cu mouse-ul acolo unde trebuie sau daca v-ati juca putin cu motorul de cautare si rezervare de la HotelsCombined.
Deci, „ai putintica rabdare, moncher”, deoarece si eu imi doresc sa termin seria „Turcia altfel”!
Pana atunci: „Sarbatori Fericite!"

ceasuri spunea...

Foarte frumos. Sunt nou pe acest blog dar este foarte interesant sa citesc postarile. Numai bine, Catalin!

Anonim spunea...

Salutari! Florin te am descoperit recent mai exact cand ne am hotarat ca anul acesta sa mergem in KUSADASI :) ! Gasesc articolele tale f placute cu multe detalii si povesti ma simt de parca as citi o carte! D abia astept dimineata in drum spre munca sa intru sa mai citesc un pic! Ma bucur ca te am descoperit si d abia astept episodul despre Pamukale! Bafta!

Anonim spunea...

Aaa am uitat sa ma prezint : Mirela!
Nu stiu adresa URL si d asta nu m am inregistrat ca oamenii normali:)

Florin Badulescu spunea...

Mirela, recunosc ca sunt un lenes... (adica scriu articolele din an in paste :))

Pana pleci la mare (iulie, cred), mai ai de citit Milet(2), Delta Dalyan, Didyma, Aphrodisia si apoi Pamukkale.

Daca vrei musai articolul despre Pamukkale, le las pe celelalte mai la coada si-l voi scrie, in speranta ca-ti va fi de ajutor.

Daca nu, sper sa le termin pe toate 5 pana vei pleca.

Multumesc pentru aprecieri si iti doresc sa ai o zi impecabila!